Treceți la conținutul principal

Rugăciune pentru vrăjmași

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce nu putem ierta?

Unul dintre motive este acela că nu prea înțelegem ce este iertarea și cum lucrează ea. Credem că știm, dar nu știm.
Cei mai mulți dintre noi credem că dacă îi iertăm pe cei ce ne-au ofensat, ei vor scăpa într-un fel nepedepsiți și vor trăi bucuroși mai departe în vreme ce noi suferim în urma faptelor lor. De asemenea, putem crede că iertând, trebuie să fim din nou prieteni, sau să reluăm o relație încheiată. Când Dumnezeu poruncește să îi iertăm pe cei ce ne-au greșit nu ne zice să avem încredere în cei ce ne-au trădat încrederea sau să-i plăcem pe cei ce ne-au rănit.
Primul pas în înțelegerea iertării e să învățăm ce e și ce nu e iertarea.
Următorul pas e să ne dăm voie să ne eliberăm de amărăciune.
Iertarea nu este a-l considera pe celălalt nevinovat. Putem și avem nevoie să admitem că celălalt este responsabil de acțiunea sau inacțiunea lui. Iertarea înseamnă a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă grijă de dreptatea noastră. Refuzând să-L lăsăm a ne face dreptate, Îi spunem lui Dumnezeu că…

Și atunci când nu te poți ierta pe tine însuți?

Da, ne gândim la iertare mai ales când e vorba despre faptul că alții ne-au greșit. Și vedem că este greu, chiar imposibil să iertăm. Că avem inerție mare la a ține minte și a suferi pentru ceea ce ne-a făcut cineva. Ce simte însă cel care a adus prejudiciul? Dacă e de bună credință, probabil că furie pe sine însuși, vinovăție, tristețe ori rușine.
Dar ce simțim noi atunci când suntem în postura de a greși cuiva? 

Spre deosebire de prima situație, în care suntem răniți de cineva, în a doua avem nevoie să ne confruntăm cu ceva mai mult decât prejudiciul adus și părerea de rău pentru ce am făcut. Ne întâlnim de această dată cu imaginea noastră de persoană care greșește, care lovește o altă făptură umană. Și, dacă nu suntem abrutizați total, lucrul acesta este parcă mai dureros de dus decât dacă am fi pățit noi același lucru de la cineva. Pentru că dacă l-am judeca pe celălalt ”cum a putut să facă așa ceva?!” dar am înțelege în cele din urmă că e om, că mai poate greși prin însăși natu…

Iertarea în 4 faze

Acest model este propus de dr. Robert Enright în cartea sa, ”Forgiveness Is a Choice” (2001)

Care sunt pașii în procesul de iertare conform cercetărilor dr Enright?

Faza preliminară:
Cine te-a rănit?Cât de profund ești rănit?La ce incident specific te vei opri?Care au fost circumstanțele la acel moment? Era dimineață ori după amiază? Înnorat ori însorit? Ce s-a zis? Ce ai răspuns?
Faza I - Descoperirea furiei
Cum ai evitat să gestionezi furia?Ți-ai înfruntat furia?Îți e teamă să-ți expui rușinea ori vinovăția?Mânia ți-a afectat sănătatea?Te gândești tot timpul la ofensă ori la ofensator?Îți compari propria situație cu cea a ofensatorului?Această ofensă a creat o schimbare permanentă în viața ta?Această ofensă ți-a schimbat perspectiva asupra vieții?
Faza a II-a - Decizia de a ierta
Observă că ceea ce ai făcut până acum nu a mers.Hotărăște-te să începi procesul iertării.Decide-te să ierți
Faza a III-a - Lucrarea la iertare
Lucrează prin înțelegere.Lucrează prin compasiune.Acceptă durerea.O…
Alcătuiesc acest blog din dorința de a veni în ajutorul celor care doresc să se elibereze de o povară ce le apasă viața și le întunecă ori împiedică bucuria. Este o culegere de materiale pe care le-am întâlnit și folosit în viața mea și pot da mărturie de utilitatea lor. Voi începe cu Seminarul Iertării, alcătuit și aplicat de maica Siluana Vlad și maicile de la Centrul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, cel cu care am început eu însămi această lucrare și prin care Domnul m-a călăuzit inițial. Acesta a fost un punct esențial pe o cale minunată, care se desfășoară prin Harul lui Dumnezeu spre slava Lui și spre împlinirea faptelor mai înainte zidite de Domnul ca să umblu întru ele (Efeseni 2,10)