Dr. Luskin, sau ”Cum să iertăm de tot”

Iertarea este un proces care a captat în ultimele decenii din ce în ce mai mult atenția cercetătorilor domeniului psihologiei.

Dr. Frederic Luskin și-a dedicat activitatea învățării mecanismelor iertării. Director al unui proiect care a cuprins șase cercetări ”Stanford Forgiveness Project” și autor al cărților Forgive for Good: A Proven Prescription for Health and Happiness și Forgive for Love: The Missing Ingredient for a Healthy and Happy Relationship, Luskin menționează trei dimensiuni ale iertării, pe care le-a aprofundat de-a lungul cercetărilor.

Photo by Lina Trochez on Unsplash

⇒ Prima, aceea că iertarea este o deprindere care se poate învăța, indiferent cât de mare e ofensa.
⇒ A doua, că iertarea face bine sănătății fizice și emoționale.
⇒ A treia, se referă la faptul că iertarea e un proces, deci să nu ne așteptăm să se întâmple peste noapte. Da, cercetările anterioare au arătat că există persoane mai dispuse la a ierta și persoane mai puțin dispuse la a ierta (deci se vorbește și despre o trăsătură a iertării). Dar, indiferent dacă cineva posedă sau nu această trăsătură, Luskin și alți cercetători ne arată că iertarea se învață, iar învățarea cere timp.

***

Dr. Luskin a realizat un proces în patru pași pentru a ajuta oamenii să lucreze iertarea, iar primul pas se referă la gestionarea stresului atunci când suntem supărați. Autorul spune că atunci când oamenii sunt răniți sau ofensați se produce adrenalină, iar „scopul adrenalinei este să ne facă să ne concentrăm asupra problemei”. Corpul se va obișnui cu o anume reacție la acel subiect, astfel încât, de fiecare dată când se va activa din nou subiectul respectiv, răspunsul neuronal va fi tot... adrenalina. 

1. Respirație. Astfel, pentru a lucra la iertare, mai întâi e necesar să respirăm, să ne relaxăm, și să mutăm mintea pe ceva pozitiv de fiecare dată când acea ofensă revine în mintea noastră. În programul său, participanții sunt invitați să respire adânc de două ori și să se gândească la ceva pozitiv de fiecare dată când le vine ofensa în minte. După aproximativ 50 de astfel de exerciții, corpul va fi mai capabil să se calmeze.

2. Recunoștință. Pasul următor al acestui proces presupune a deveni mai recunoscători deoarece „atunci când observi lucruri care sunt rele, e nevoie să observi și lucrurile bune, astfel încât să se creeze un echilibru în sistemul nervos și, în consecință, abilitatea de a spune o descriere alternativă, diferită.” Lucruri mici, pe care le putem aprecia și pentru care putem fi recunoscători vor ajuta la calmarea sistemului nervos.

3. Reamintire. Al treilea pas se referă la faptul de a ne reaminti că nu primim întotdeauna ce vrem. Deși pare dur acest lucru, Dr. Luskin spune că „iertarea se referă la situații care nu au mers așa cum ne-am imaginat. Această recadrare cognitivă ajută lucrarea acceptării și scade tensiunea arterială.”

4. Recadrare. În cele din urmă, schimbă felul în care povestești despre situație.
Pe măsură ce faci primii trei pași, vei ajunge să experiezi o altă stare de spirit, iar acest lucru te va ajuta să schimbi perspectiva dintr-una în care ești victima unei nedreptăți cumplite, în alta în care poți fi eroul care a iertat o nedreptate. „Până la urmă, iertarea este o schimbare a perspectivei”, spune Dr. Luskin. În locul poveștii „săracul de mine” voi spune „iată cum am crescut, iată cum am învățat și cum am gestionat această situație. Iată cum am depășit această tragedie.” El explică faptul că această setare mentală poate, spre exemplu, să ajute pe cineva să părăsească o relație nesănătoasă, pentru a intra într-una mai sănătoasă. Faptul că am trecut prin acest neajuns ne face mai puternici și este o premisă de a fi mai încrezători în abilitățile noastre.

© Cristina Sturzu