Alcătuiesc acest blog din dorința de a veni în ajutorul celor care doresc să se elibereze de o povară ce le apasă viața și le întunecă ori împiedică bucuria. Este o culegere de materiale pe care le-am întâlnit și folosit în viața mea și pot da mărturie de utilitatea lor. Voi începe cu Seminarul Iertării, alcătuit și aplicat de maica Siluana Vlad și maicile de la Centrul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, cel cu care am început eu însămi această lucrare și prin care Domnul m-a călăuzit inițial. Acesta a fost un punct esențial pe o cale minunată, care se desfășoară prin Harul lui Dumnezeu spre slava Lui și spre împlinirea faptelor mai înainte zidite de Domnul ca să umblu întru ele (Efeseni 2,10)

Cuvânt al Părintelui Sofronie pentru rugăciunea la revărsatul zorilor (2)

”Desigur, adevărata rugăciune nu vine dintr-odată. Nu e lucru simplu să menținem inspirația fiind înconjurați de apele îngețate ale lumii care nu se roagă. Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, și noi ne rugăm Lui ca El să aprindă inimile noastre astfel ca să nu fim biruiți de frigul cosmic, ca nici un nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare.
Dintre toate apropierile de Dumnezeu, rugăciunea este cea mai bună și nu în ultimă instanță este singurul mijloc autentic în acest scop. În actul rugăciunii mintea omenească își găsește expresia ei cea mai nobilă. Starea mentală a unui om de știință angajat în cercetare, a artistului ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filosofie - chiar și a teologilor de profesie ce-și propun învățăturile lor - nu poate fi comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns față în Față cu Dumnezeul Cel Viu. Oricare gen de activitate mentală cere mult mai puțină încordare decât rugăciunea. Putem fi în stare să lucrăm zece sau douăsprezece ore, dar sunt suficiente numai câteva clipe de rugăciune și, iată, suntem deja epuizați.” (Arhim. Sofronie Saharov, Rugăciunea – experiența Vieții Veșnice, Editura Deisis, p. 73-74)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu