Condac 1:
Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluan,
acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și
în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după
Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit
sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru
toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru
cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de
această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta
înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluan,
ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Icos 1:
Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a
ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte
Siluan, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume
al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu
să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și
ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai
înțelepțit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a
căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai
îndulcit din tinerețe; Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o
nepieritoare frumusețe;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 2:
Văzându-te pe tine Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu afundat în
prăpastia pierzării, pe când dulceața păcatului ca un șarpe rău mirositor
pătrundea în sânul tinereții tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip
minunat: „Fiule, mă doare să te văd spurcându-te cu fapte păcătoase” și
pricepând tu, Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, șarpele păcatului cu bărbătească
înțelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocăință, smerenie și rugăciune, iar
Mântuitorului Iubitor de oameni cântare de mulțumire I-ai adus pentru
Preacurata Sa Maică, pururea strigând: Aliluia!
Icos 2:
Dumnezeiasca înțelepciune te-a umbrit, când glasul Maicii Domnului te-ai
învrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluan, și harul Sfântului
Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o căprioară din laț scăpând,
către grădina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai năzuit, fugind de
deșertăciunea lumească, căci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept
aceea, văzând minunata bunăvoire a Stăpânei lumii față de tine, cu umilință îți
cântăm:
Bucură-te, că din întunericul păcatului la lumina adevărului lui Hristos de
însăși Preacurata ai fost chemat;
Bucură-te, că ai fost ales să fii lucrător credincios al grădinii ei
pământești, în chip minunat; Bucură-te, viță dulce a pământului rusesc care în
Muntele Athos îmbelșugat ai rodit;
Bucură-te, conștiință neadormită, că prin smerită rugăciune, boldul păcatului
l-ai tocit;
Bucură-te, că în Sfânta Mănăstire Pantelimon, lui Dumnezeu în chip îngeresc ai
slujit;
Bucură-te, că prin nevoință, post și isihie pe dușmanul ce luptă împotriva ta
desăvârșit l-ai plecat; Bucură-te, că toate măiestriile diavolului prin
smerenie le-ai surpat;
Bucură-te, că tânjind după Dumnezeu, credința curată în chip slăvit ai
dobândit;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 3:
Cu adevărat, de Dumnezeu iubitorule Părinte Siluan, te-a apărat puterea Celui
Preaînalt când duhul iadului și al morții te-a năpădit și sufletul tău îl
învifora cu momeli pierzătoare și tu, cu totul istovit, cugetai că Dumnezeu
este de neînduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni îndată te-a cercetat
prin lumina cea negrăită a Taborului și cu focul harului Sfântului Apostol
Pavel o nouă naștere ai primit, cu frică și bucurie cântând lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icos 3:
Având bogăția harului, cu duhul la ceruri ai fost înălțat și acolo cuvinte de
negrăit cu adevărat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluan?
Căci te-ai umplut de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu când, fiind în afară
de cele ale lumii, întru vederea duhovnicească a negrăitei frumuseți
dumnezeiești, te-ai învrednicit a vedea Fața lui Hristos-Dumnezeu Cel
fără-de-măsură iubitor și iertător a toate. Iar noi, minunându-ne de negrăita
vedere a lui Dumnezeu, îți cântăm:
Bucură-te, că întru credință nevoindu-te, de cercetarea și mângâierea lui
Hristos te-ai învrednicit;
Bucură-te, că ai fost vrednic să vezi cu ochii tăi frumusețea slavei Sale de
negrăit;
Bucură-te, că în Ceruri la preaminunată frumusețe prin Sfântul Duh ai fost
înălțat;
Bucură-te, că acolo din darurile harului Sfântului Duh Mângâietor te-ai adăpat;
Bucură-te, că de frumusețea de nedescris a Raiului te-ai împărtășit;
Bucură-te, că fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumuseții cerești ai fost
copleșit;
Bucură-te, că același har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile
omenești;
Bucură-te, că spre zorii vieții veșnice ca o strajă pururea veghetoare ne
trezești;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 4:
Furtună de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigaș de oameni care
dintru început a căutat să piardă sufletele drepților; dar tu, Părinte Siluan,
povățuit fiind de Domnul Iisus Hristos să-ți ții mintea în iad și să nu
deznădăjduiești, cu darul Duhului Sfânt, prin neîntreruptă veghe și smerenie ai
preîntâmpinat uneltirile vrăjmașului desăvârșit biruindu-l; iar el, rușinat
fiind de tine, silit a fost a mărturisi că întru totul este mincinos. Și așa,
sufletul tău din cursa neprietenului ca o porumbiță blândă a fost izbăvit de
Dumnezeu, căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!
Icos 4:
Auzind despre tine că în chip minunat ai fost chemat de la deșertăciunea
lumească spre nevoința călugărească și prin harul lui Dumnezeu rod bun ai
făcut, Cuvioase, nu numai călugări tineri, dar și cei vârstnici, mult încercați
în nevoințe, către tine alergau și ca de miere îndulcindu-se de faptele și
cuvintele tale, viața cea îngerească au urmat și Domnului s-au asemănat. Iar
noi, cu smerită cugetare văzându-te împodobit, cu bucurie îți strigăm:
Bucură-te, că izvor nesecat de smerită cugetare și înfrânare în Domnul ai
devenit;
Bucură-te, că în Muntele Sfânt ai fost ca un crin bine mirositor și neveștejit;
Bucură-te, că în nevoința ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai
purtat;
Bucură-te, că mintea, inima și voința în Dumnezeu prin rugăciune necontenit
ți-ai întărit;
Bucură-te, că plin de râvnă, curăția trupească și sufletească ți-ai păzit;
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată la înălțimea nepătimirii ai urcat;
Bucură-te, că pravila Sfinților Părinți cu sârguință ai urmat;
Bucură-te, că despre iubirea lui Dumnezeu și cereasca Patrie neostenit ne-ai
grăit;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 5:
Ca pe o stea călăuzitoare și de minte luminătoare ți-a dăruit Domnul Harul cel
Dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluan, întărindu-te prin aceasta
în nevoința cea mântuitoare ca odinioară pe Proorocul Ilie la Pârâul Horeb și
hrănindu-te în chip minunat din necheltuitele comori ale Sfântului Duh. Și așa,
arzând de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinerețe și până la
bătrânețe priveghind și din straja dimineții până în noapte pentru întreaga
lume rugându-te, ca o alăută dulce cântătoare, neîncetat I-ai strigat lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5:
Văzându-te pe tine, Preacuvioase Părinte Siluan, întru nevoința cea bună
căutând dragostea lui Dumnezeu cum caută pruncul laptele mamei sale și către
mângâierea Lui cu dor mare tânjind și cu lacrimi strigând: „Ia aminte, suflete
al meu, la dragostea lui Dumnezeu și încălzește-te, o inimă a mea”, și încă
„Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca să nu cunosc odihna nici ziua, nici
noaptea; de dragostea lui Dumnezeu?” Ne cutremurăm cu inima și ne umilim cu
sufletul în fața unei asemenea iubiri către Dumnezeu cel Atotîndurat și cu
străpungere îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult îndulcitoare, pururea
ai cerut;
Bucură-te, că în dragostea de Domnul cu îngerii te-ai întrecut;
Bucură-te, că din inimă, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacăra focului
lăuntric spre Domnul ți-ai suit;
Bucură-te, că cele de sus și cele de jos cu frumusețea evlaviei tale îngerești
le-ai împodobit; Bucură-te, că inima ta s-a asemănat cu văpaia rugului
nemistuit;
Bucură-te, că precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toți oamenii înalți
mâinile către Dumnezeu;
Bucură-te, că în toată vremea ai dorit judecățile Domnului și îndreptările Sale
le-ai căutat cu tot sufletul tău;
Bucură-te, că fără încetare ai strigat: „Mântuiește Doamne, poporul tău și
binecuvântează moștenirea Ta!”;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 6:
Propovăduitor neîncetat al isihiei te-ai arătat, cel ce bine ai plăcut
lui Dumnezeu, când Domnul cel Iubitor de oameni, încercându-ți dragostea, te-a
lipsit de cercetarea Preasfântului Duh. Pentru aceasta, înțelegând că ai
pierdut harul, precum odinioară Adam când se tânguia de pierderea Raiului, L-ai
chemat cu inima mâhnită și cu lacrimi: „Doamne, Tu mai înainte m-ai cercetat și
m-ai învrednicit de Sfântul Tău Duh și sufletul meu Te-a iubit, dar acum
sufletul meu tânjește după Tine”; și în acest chip tânguindu-te, dar nădăjduind
în mila lui Dumnezeu, Îi strigai: Aliluia!
Icos 6:
Strălucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluan, ca un nou văzător al Tainelor,
căci prin smerenie și rugăciune cu lacrimi harul Sfântului Duh ai dobândit și
de negrăită dragoste inima ți s-a umplut. Și gustând tu și înțelegând puterea
harului, cu îndrăznirea lui Ilie ai strigat: „Doamne! Nu numai mie, ci întregii
lumi dăruiește să cunoască dragostea Ta și să se mântuiască!”. Drept aceea,
avându-te pe tine rugător neadormit înaintea lui Dumnezeu, cu umilință îți
cântăm:
Bucură-te, că cerul ai deschis când împreună cu Domnul te răstigneai rugându-te
pentru cei morți, pentru cei vii și pentru cei ce pe lume încă nu au venit;
Bucură-te, că prin această dragoste Împărăția Cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, că adevărata întrupare a credinței curate și a nerăutății te-ai
arătat;
Bucură-te, că ai dobândit iertare de la Hristos pentru cei apropiați ție,
căzuți în păcat;
Bucură-te, lucrător neadormit în grădina Maicii Domnului, care pe cei istoviți
în nevoințe îi întărește; Bucură-te, dulce alăută a Muntelui Athos, care despre
viața cea viitoare vestește;
Bucură-te, visterie a darurilor Sfântului Duh și al Preabinecuvântatei Egumene
ascultător slujitor;
Bucură-te, cu cei bineplăcuți lui Dumnezeu credincios împreună-nevoitor;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 7:
Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu să arate în tine o nouă făclie a harului,
Cuvioase Părinte Siluan, ca pe o ramură de măslin cu rădăcină în pământul
rusesc al pustiului Athosului te-a răsădit și cu harul Sfântului Duh te-a
înrourat, mult roditor făcându-te: ca prin faptele și cuvintele tale, ca
printr-un untdelemn de viață-dătător, spre curăție și înfrânare, cucernicie și
iubire de frați pe toți i-ai povățuit – iar ei, uniți fiind prin legătura
dragostei, supunând cele mai rele prin cele mai bune, cântau lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icos 7:
Ca pe un nou împreună nevoitor cu pustnicii, povățuitor și dascăl monahilor și
mirenilor te-a arătat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluan. Căci tu, încă pe
când trăiai în lume, pe un oarecare soldat a cărui femeie se lăsase ademenită
de căderea în păcat și, pentru aceasta, el spre mânie se înverșunase, l-ai
învățat iertarea lui Hristos și astfel, familia lor – mică biserică – de
destrămare o ai izbăvit; pe monahii căzuți în întristare la dobândirea păcii
sufletești i-ai chemat și frica Domnului învățându-i, la pocăință i-ai adus; și
astfel pe toți i-ai pregătit să devină locuitori ai Raiului. Iar noi,
știindu-te pe tine că te îngrijești de mântuirea tuturor, cu dragoste îți
cântăm, după cuviința datorată:
Bucură-te, că în căutarea lui Hristos împreună cu iubitorii vieții pusnicești
te-ai nevoit;
Bucură-te, râvnitorule trăitor al iubirii frățesti și pentru toți fierbinte
rugător;
Bucură-te, că pe calea vieții, în dureri și în necazuri, ești celor ce te
cheamă credincios însoțitor;
Bucură-te, că celor aflați în boli, întristări și mâhniri sufletești le ești
nefățarnic slujitor;
Bucură-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvântul tău blând
la împăcarea cu Dumnezeu și cu aproapele pe toți i-ai chemat;
Bucură-te, că mărturisind că bun este Domnul, sufletele slăbănogite de păcate
cu nădejdea iertării le-ai îmbărbătat;
Bucură-te, Credinciosule nevoitor care mântuirea pentru toți oamenii cu lacrimi
o mijlocești; Bucură-te, că având mintea în iad pentru toți păcătoșii nepocăiți
îndurare dorești;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 8:
Minune negrăită ți-a descoperit Domnul, Preacuvioase Părinte Siluan, când
starețul-duhovnic Avraam ți-a arătat chipul Său strălucind de nedescris și
astfel, prin minunata schimbare te-a învățat curat a cinsti Taina Pocăinței;
iar noi, văzându-te pe tine că ți-ai încredințat voia duhovnicescului părinte
ca Domnul Însuși, tăindu-ți prin smerenie și pocăință voirile cele rele,
învățăm a ne încredința voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii
Bisericii lui Hristos și prin aceasta, înainte de ieșirea noastră din trup, de
mânia lui Dumnezeu și de Judecata ce va să vină ferindu-ne, cântăm lui Dumnezeu
întreit: Aliluia!
Icos 8:
Din toată inima și cu tot sufletul cerând, smerenia lui Hristos ai dobândit,
preaminunate și bineplăcut lui Dumnezeu Părinte, și cu Cel iubit pentru lume
împreună te răstigneai, cu lacrimi rugându-te: „O, Preadulce Iisuse! Tu ai
făcut ca sufletul meu să Te iubească pe Tine și să-l iubesc pe aproapele meu.
Dăruiește-mi să vărs lacrimi pentru lumea întreagă, pentru ca toți oamenii să
te cunoască pe Tine și să moștenească pacea ta și să vadă lumina Feței Tale”.
Iar noi, cei ce în păcate ne-am cheltuit viața, dobândind mântuire cu rugăciunile
tale, te fericim cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, că nevoindu-te neobosit în rugăciunea pentru oameni pe Preaputernica
Maică Ocrotitoare ai urmat;
Bucură-te, că precum odinioară Ieremia plângea pentru popor, și tu Sfântul
Munte în lacrimi l-ai înrourat;
Bucură-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru întreaga lume ai
cerut mântuire ca pentru sufletul tău;
Bucură-te, părinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toți cei ce pier în
păcate mijlocești înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria și minunarea îngerilor, care ești iubit și bineplăcut lui
Dumnezeu;
Bucură-te, strălucire luminoasă în pustiul athonit și oglindire curată a
sfințeniei neamului tău; Bucură-te, că prin smerenie și ascultare ai arătat
lumii chipul frumuseții îngerești în trupul tău pământesc;
Bucură-te, că prin căldura rugăciunii tale vrei să ne faci pe noi cămară a
Duhului Dumnezeiesc;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 9:
Toate cetele îngerești și mulțimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia și de
iubirea ta de oameni, Părinte Siluan, că săvârșindu-ți ascultarea ca econom,
preasmeritului Iosif în Egipt te-ai asemuit când nu numai de ceata Sfinților
împreună viețuitori, dar și de ostenitorii din lume care lucrau în mănăstire,
ca de niște copii a lui Dumnezeu te-ai îngrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu
Celui ce iubește întreaga zidire, ai strigat: „Doamne, trimite Duhul Tău cel
Sfânt și mângâie sufletele întristate ale acestor oameni necăjiți”. Și în orice
fiind, ai arătat frumusețea smeritei cugetări cântând neîncetat lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icos 9:
Ritorii cei mult grăitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate
Părinte Siluan, că tu cu lacrimi ai însetat a stinge orice vrăjmășie și
neorânduială între oameni i-ai împăcat pe toți cu Dumnezeu, strigând Stăpânului
lumii: „Doamne, cu Tine însetez să fiu și Ție pentru întreaga omenire mă rog,
ca toți să fie mântuiți!” și pe oameni învățându-i: „Fiilor, rugați-vă pentru
vrăjmași, că ei sunt frații voștri și viața voastră, iar dușmanul lumii
acesteia numai diavolul este”. Și prin acestea fiind și noi călăuziți la
iubirea de Dumnezeu, de frați și de vrăjmași, îți cântăm:
Bucură-te, că prin iubirea pentru vrăjmași lui Hristos pe Golgota te-ai
asemănat;
Bucură-te, că ridicându-ți mâinile la rugăciune pentru vrăjmașii tăi, cu
sufletul și cu inima pe Cel ce S-a răstignit pentru noi L-ai urmat;
Bucură-te, că de cei apropiați te-ai îngrijit și de frumusețea isihiei harice
nu te-ai lipsit;
Bucură-te, că iubindu-i pe cei de aproape ai tăi, puterea neîncetată a
rugăciunii ai dobândit; Bucură-te, că prin post și rugăciune săgeata celui
viclean ai frânt până în sfârșit;
Bucură-te, că răutățile și măiestriile diavolului să le biruim ne-ai învățat;
Bucură-te, că la moara lui Hristos trupul prin muncă ți-ai istovit și inimii
spre desfătare rugăciunea ca pe o pâine Sfințită i-ai dat;
Bucură-te, că pe lucrătorii grădinii Împărătesei Cerești i-ai hrănit din belșug
cu pâinea Preasfântului Nume;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 10:
Mântuirea sufletului căutând și dorind alipirea de Hristos, din pământul
părinților tăi ai plecat smerit la Sfântul Munte, unde petrecând în înfrânare
și isihie ai dobândit frumusețea cea întocmai cu a îngerilor, prin sârguință și
iubire de oameni. Și astfel într-o binecuvântată dimineață, când ceilalți
viețuitori athoniți înălțau Ziditorului cântări, bun sfârșit ai dobândit și
sufletul cel hrănit cu dătătorul-de-viață Trup și Sânge al Domnului I-ai încredințat
în mâinile Lui cele dumnezeiești, ca împreună cu toți Sfinții pururea să-I
cânți Cuvântului celui fără de început și Dumnezeu, al Cărui Nume în tine s-a
Sfințit: Aliluia!
Icos 10:
Împăratului Ceresc, pe Care Îl preamăresc heruvimii și serafimii și cetele
Sfinților, I-ai slujit fără odihnă prin viața, credința și dragostea ta,
Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai înaintea scaunului
Preasfintei Treimi împreună cu toți aleșii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
Fii, așadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osârdie înaintea lui Dumnezeu
pentru pacea și bunăstarea lumii, iar pentru Sfânta Biserică solie de necurmată
rugăciune și cald ocrotitor, ca izbăvindu-ne din nevoi, cu mulțumire să-ți
cântăm:
Bucură-te, înger în trup din pământul rusesc, care în chip preaales în Sfântul
Munte te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru pământul părinților tăi Tronul lui Dumnezeu ai fost
solitor neobosit;
Bucură-te, îndrăznire iubitoare și fierbinte rugător pentru toți cei ce-L caută
pe Dumnezeu cu bunăcredință;
Bucură-te, grabnic ocrotitor al monahilor din grădina athonită și a celor ce te
urmează în nevoință; Bucură-te, ca fără cârtire încercările vieții de obște și
durerile trupului tău le-ai purtat;
Bucură-te, că sufletul tău curățit cu lacrimi de pocăință Celui Curat l-ai
încredințat;
Bucură-te, lucrător credincios al viei lui Hristos, în Muntele Sionului de
Domnul ai fost chemat; Bucură-te, că acolo împreună prăznuind cu Sfinții și
îngerii, cu slavă și cinste te-ai încununat; Bucură-te, Părinte Siluan, ardere
nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 11:
Cântare de laudă aducem ție, celui ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, Părinte Siluan,
că arzând de dragoste către Domnul – care de mântuirea lumii a însetat și cu
smerenia Sa pe diavol l-a biruit – L-ai urmat cu credință, și pustia Athosului
cu rugăciune curată bine o ai înmiresmat, arătându-ne și nouă chipul vieții
îngerești împodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfântului Duh. Și așa,
în Sfântul Munte ca în Rai viețuind, pe vrăjmaș l-ai rușinat și sufletul tău
Împărăția Cerească a agonisit, iar pe noi ne-ai povățuit prin dragoste să ne
alipim de Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icos 11:
În vremurile noastre Domnul te-a arătat lumii întregi, Preacuvioase Părinte,
purtător al Duhului Sfânt și al Luminii celei dătătoare de lumină, atât în
viață, cât și după moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumusețea
nevoințelor pământești și ca un heruvim împreună rugător cu cetele cerești, de
nădejdea mântuirii să ne încredințăm, vieții celei drepte cu toată osârdia să
urmăm, voia noastră s-o lepădam și cu bucurie iubirii lui Dumnezeu să ne
supunem, ca să se întărească și în trupurile și sufletele noastre proslăvirea
Iubitorului de oameni Dumnezeu și cu dragoste să-ți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ne-ai întărit pe noi în dragoste de Dumnezeu prin pilda vieții
tale celei curate și nevoitoare;
Bucură-te, că plin de ardoare ai dat în vileag pe cei fără de lege și ne-ai
învățat să păstrăm tainele și predaniile credinței dreptmăritoare;
Bucură-te, că prin viețuirea ta cea pustnicească, lui Petru Athonitul te-ai
sârguit să-i semeni în post și isihie;
Bucură-te, că Avvei Atanasie cu credință i-ai urmat prin grija pentru viețuirea
monahilor în curăție;
Bucură-te, nou luminător al credinței, că în zilele noastre „Calea cea
Adevărată” către Domnul ai arătat;
Bucură-te, că de neîmpuținarea harului Sfântului Duh în Biserica Ortodoxă
tuturor le dai mărturie în chip minunat;
Bucură-te, că înaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mântuitorului;
Bucură-te, că acolo ceri pentru noi sfârșit creștinesc și răspuns bun la
Înfricoșata Judecată a Lui;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 12:
Încă fiind tu pe pământ, Preacuvioase, ca în ceruri, unde totul viază și se
mișcă întru bucuria Sfântului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revărsat peste
tine puterea negrăită a harului, ca astfel luminat să înalți rugăciuni pentru
întreaga lume împreună cu ceata nevoitorilor athoniți și cu toți Sfinții. Iar
noi cunoscând acestea, te rugăm: îndreaptă, Preacuvioase Părinte, fierbinte
rugăciune către Domnul ca să se milostivească și Sfânta Sa Biserică s-o
întărească în veci spre mântuirea noastră, pe iubitorii de isihie să-i apere și
să le dea tărie ca pururea să preamărească Numele lui Dumnezeu, ca împreună cu
cetele îngerești să cântăm și noi: Aliluia!
Icos 12:
Cântând slăvită pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluan, după
vrednicie fericim durerile și ostenelile tale, că în priveghere și post
împreună cu toți aleșii Maicii Domnului, cu osârdie te-ai nevoit. Cine oare vă
numără ostenelile voastre și suspinările din rugăciunile cu lacrimi înălțate
pentru lume? Că prin ele pururea întoarceți mânia Domnului cea din pricina
păcatelor noastre întru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni să păzească
Sfânta Biserică de pustiire până la sfârșitul veacului după cuvântul făgăduit.
Iar noi cunoscând acestea și mulțumindu-ți pentru mijlocire și ocrotire cu
umilință îți cântăm:
Bucură-te, că povățuirea cea prin Duhul Sfânt plin de sârguință ai urmat;
Bucură-te, că Hristos - Puterea și Înțelepciunea lui Dumnezeu - ochilor tăi
trupești S-a arătat;
Bucură-te, smerit nevoitor a lui Hristos, bucuria și lauda Maicii Domnului în
fața tuturor celor cerești și pământești;
Bucură-te, neadormitule rugător pentru lume, că mângâiere și nădejde pentru
mântuire ne ești; Bucură-te, moștenitor al Împărăției lui Hristos, care prin
nevoința ta Muntele Athos ai împodobit; Bucură-te, împreună lucrător al
nădejdii noastre de mântuire, că ne-ai luminat calea către Dumnezeu și pe cale
ne-ai întărit;
Bucură-te, trâmbiță aurită, că împreună cu toți sfinții și îngerii slava lui
Dumnezeu o vestești; Bucură-te, că primind de la Domnul cununa biruinței nu ne
uiți în rugăciunile tale pe noi, cei pământești;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 13:
O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluan, odrasla binecuvântată a
pământului rusesc, slava și podoaba iubitorilor de isihie din Sfântul Munte,
primește și de la noi această nevrednică rugăciune și cere de la Hristos,
Dumnezeul nostru, Cel ce S-a răstignit pentru întreaga lume, să ne miluiască pe
toți fii Săi, prin harul Sfântului Duh în unirea dragostei Sale să ne adune
laolaltă și cu judecățile pe care le știe să ne aducă la Sine; iar prin
rugăciunile tale să nu ne rușineze pe noi în ziua Judecății înaintea Feței
slavei Sale, ci să ne învrednicească a-I cânta împreună cu toți sfinții și
îngerii cântarea de biruință: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice iarăși Icosul 1 și și Condacul 1.
Icos 1:
Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a
ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte
Siluan, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume
al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu
să urmezi vieții îngerești. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte și
ostenelile pământești, cu sfială te chemăm:
Bucură-te, rod al curăției din părinți binecinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai iubit a părinților tăi cucernicie din tot sufletul tău;
Bucură-te, că prin înfrânare și iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;
Bucură-te, că din pruncie căutându-ți bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai
înțelepțit;
Bucură-te, că inima ta să cunoască și să se supună voii lui Dumnezeu mereu a
căutat;
Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;
Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ți-ai
îndulcit din tinerețe; Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credință de o
nepieritoare frumusețe;
Bucură-te, Părinte Siluan, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Condac 1:
Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluan,
acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și
în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după
Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit
sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru
toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru
cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de
această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta
înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluan,
ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!
Rugăciune către Sfântul Siluan Atonitul
O, Sfinte Siluan, cu lacrimile tale ai dobândit smerenia lui Hristos în Duhul
Sfânt și dascăl al iubirii de vrăjmași ai devenit în acest veac plin de ură și
de tulburare! O, dulce psaltire a pocăinței și alăută binecântătoare a Duhului
Sfânt! Noi, cei însuflețiți de viețuirea ta cea aleasă, ne plecăm genunchii în
fața sfințeniei tale care rușinează pe cei ce nu mai cred că Dumnezeu lucrează
în Biserica Sa și îți mărturisim că inimile noastre suspină după liniștea ta,
după dragostea ta de Dumnezeu, de oameni și de vrăjmași. Mărturisim că avem
nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluan, că mult suntem
tulburați în această lume care ne învață să fim răi, iubitori de slava deșartă
și robi ai păcatului. Roagă-L, Părinte Sfinte, să ne dăruiască și nouă
blândețea Sa, îndelungă-răbdarea, tăcerea, înfrânarea și iubirea Lui cea
dumnezeiască pentru toată făptura. Sfinte Siluan, tu care ai trecut prin atâtea
încercări duhovnicești întărit de Sfântul Duh, nu ne lăsa să fim înghițiți de
marea lumii acesteia. Fii călăuza noastră, fii povățuitorul nostru, mijlocește
pururea pentru noi ca să stingem văpaia patimilor, să biruim răul din inimile
noastre și astfel să ne mântuim sufletele. Așa, Cuvioase Părinte Siluan,
podoaba călugărilor din Sfântul Munte al Athosului, cel care te-ai făcut pe
tine lăcaș Sfintei Treimi, izbăvește pe cei ce cu credință săvârșesc prea
cinstită pomenirea ta și pe cei ce sărută cu evlavie moaștele tale, spre slava
Celui ce S-a proslăvit în tine și dăruiește prin tine tămăduire tuturor celor
ce aleargă la ajutorul tău. Văzând răutatea și nimicnicia noastră, Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numărat pe Sfântul Siluan în ceata aleșilor Tăi,
trimite-l nouă ca pe un adevărat Părinte, spre a ne povățui cum să trăim o
viață cuviincioasă, o viață de nevoință și de rugăciune, ca să Te aflăm
milostiv în ceasul morții și la Înfricoșătoarea Judecată. Amin.
Unul dintre motive este acela că nu prea înțelegem ce este iertarea și cum lucrează ea. Credem că știm, dar nu știm. 
